Ziua VI

29.08.2020

SÂMBĂTĂ

Ziua Sfințirii Troiței, Monument ridicat de

“NEAMUNIT” în cinstea Eroilor Neamului.

Zi mare, zi de sărbătoare!

Încolonați plecăm spre Biserica din localitate unde aveam să participăm la Sfânta Liturghie în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul, ziua aleasă pentru sfințirea monumentului și binecuvântarea drapelelor Asociației Neamunit de către Înalt Preasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, o mare onoare pentru noi, la doi ani după binecuvântarea ÎPS Dr. Serafim Joantă Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei şi Luxemburgului.

După Sfânta Liturghie, o parte din noi am mers să amenajăm locul unde, peste câteva ceasuri, avea să se desfășoare ceremonia de Sfințire a Troiței.

Curățenie, steagurile ordonate și cu mari emoții pregătim tot ca la carte. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Ne întoarcem la bază, unde aveam să ne pregătim și să ne îmbrăcăm în uniforma neamului românesc, in costume tradiționale românești spre a ne cinsti cum se cuvine înaintașii, moșii și strămoșii noștri.

Cu o punctualitate rar întâlnită la noi, IPS Teodosie ajunge la fața locului și împreună cu un sobor de preoți, într-o caldură greu de suportat. A oficiat slujba de sfințire, rostind-o aproape pe de rost, fără carte, o ceremonie de o oră și mai bine… lucru care ne-a impresionat profund, pe lângă trăirea pe care o emană IPS Părinte.

Cel mai emoționant moment a fost acela când Părintele a sărutat picioarele Mântuitorului sculptat pe acea troiță, pentru ca după, la Sfințirea steagurilor, să pomenească rând pe rând voievozii și eroii neamului românesc purtați cu cinste de către voluntarii noștri, Fii ai României, pe steagurile deja celebre ale Asociației “NEAMUNIT“.

După terminarea slujbei, am plecat în marș la Mănăstirea Sf. Ap. Filip unde s-a Sfințit Piatra de Temelie a noii biserici, cea veche fiind mistuită de flăcări într-un incediu, nu demult.

Slujbe emoționante care ne vor rămâne veșnic în amintire, fiind moștenirea genetică pe care o vom lăsa copiilor noștri.

Întorși în tabără, după ce Înaltpreasfinția Sa ne-a binecuvântat pe fiecare în parte, aveam să ne pregătim pentru ceremonia de închidere a taberei cu diplomele de participare și merit, focul de tabără și voie bună.

Închidem seara cu cântec, “Avem o Țară”… avem, și vom avea!

10 zile departe de familii, 10 zile de ieșire din confortul zilnic, aproape de litoral unde alții iși petrec concediile cu familia, noi alegând să le dăruim neamului nostru, primind înrămat de la un prieten al NEAMUNIT următoarea strofă, dedicată nouă:

“… Și nici, stingher,

Aurului să-i slujesc – argat neghiob –

Ș raiuri pământești să-i cer

Nici să subjug,

Nici să fiu rob.

Eu m-am nascut să dărui, să mă dărui

Oricând și-oricărui

Să mă clădesc arzând, să mă izbesc și să mă nărui; “

poezie de Aron Cotruș

Am părăsit cu inima strânsă locul acesta, ca fiecare de până acum, pământ românesc, pământ pe care l-am pus intr-o mica cutiuță, la sediu, alături de săculeții cu pământ pe care i-am luat de peste tot pe unde NEAMUNIT a pășit și lăsat în urmă dovezi ale existenței unei generații care NU permite degradarea propriului neam.

Excelsior Patria!

Mulțumim tuturor pentru mesaje, donații și ajutor, iar cei care cred că misiunea noastră e copilărească și fără rost încheiem prin a termina cu povestea din primul episod, postare a taberei. Cu acea Cruce de piatră descoperită de noi într-un câmp, așa alegând locul de campare și ridicarea catargului în sânul taberei.

După înfrângerea de la Turtucaia, armata și civilii se retrăgeau din calea armatei bulgare. Ajunși la Adamclisi, în valea unde noi am campat, și unde secole în urmă dacii și romanii și-au disputat supremația asupra teritoriilor Tomisului de azi, o parte a populației românești a fost ajunsă din urmă de brigăzi ale armatei bulgare.

În acel loc, unde am descoperit crucea de piatră pusă ulterior de localnici, și uitată azi, a fost batjocorită și ucisă o femeie în vârstă, după cum și-a adus aminte un bătrân al satului. Bunica, mama cuiva…de acum și bunica noastră.

Dumnezeu să binecuvânteze România!

Sus inimile.

Excelsior Patria