IN MEMORIAM MIHAI FĂGĂDARU

IN MEMORIAM MIHAI FĂGĂDARU

Un numeros grup de membri si prieteni ai asociatiei Neamunit au luat parte azi la slujba de înmormantare a lui Mihai Fagadaru, pentru a-i aduce un ultim omagiu si o rugaciune. Mihai a fost la început, în 2012-2013, unul dintre membrii nucleului intial din care s-a închegat și a aparut Asociatia Neamunit, si a fost în relatii apropiate, de prietenie, dragoste si respect, cu multi dintre membrii vechi ai Neamunit.

Redam mai jos mesajul secretarului general al Asociatiei, prezent la slujba de la biserica si la cea din cimitirul Sfanta Vineri:
„Am fost azi la înmormantare. Astazi, Mihai s-a intors prea devreme în pamantul din care am fost toti facuti, si în care trebuie sa ne întoarcem cu totii, cand ne vine ceasul. În memoria lui Mihai (Serafim, asa cum l-am cunoscut eu), as vrea sa transmit trei mesaje importante, care au legatura directa cu el.

Primul: Despre eroi, Don Quijoti si nebuni întru Hristos.
Mihai i-a iubit si i-a cautat toata viata pe eroii si martirii nostri discreti si nestiuti, cei care au patimit în inchisorile comuniste ani grei, fara a-si pierde credinta si demnitatea. Unul dintre acestia este si Demostene Andronescu – poet si marturisitor al temnitelor comuniste, un om de care Mihai a fost apropiat, si pe care l-a repectat si l-a iubit. Cand ma gandeam azi la înmormantare la Serafim, mi-a venit în gand o poezie de-a lui Demostene Andronescu, care cred ca îl caracteriza: „Unde-s nebunii”:

“Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pămîntul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nţelepciunii.

Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxul
În faţa lumii şi-a nemărginirii
Şi-ascultător de rînduiala firii,
Cu un plăvan în jug trudeşte insul.

Scîncesc cuminţii-n chingile durerii
Şi, sîngerînd din răni adînci blîndeţe,
Lîngă neveste mor de bătrîneţe,
Necutezînd să tragă spada vrerii.

Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sînge;
S-a-mpotmolit istoria şi plînge,
Cu prora-nfiptă într-un colţ de stîncă.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mîne
Cu bîta de la spate, ca pe-o vită,
Acestui veac să-i pună dinamită
Şi evu-nţelepciunii să-l dărîme.

O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijoţii?
E lumea plină de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să mînuiască lanza,
Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Să tragă spada şi să taie nodul?
Tînjeşte după glorie norodul
Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăşească şi să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pămîntu-n coarne
Şi-acestui veac să-i surpe temelia!”

Mihai a fost unul dintre putinii Don Quijoti ai vremurilor noastre.

Al doilea: Este un mesaj lansat de el în online nu cu multa vreme în urma, care reprezenta filosofia lui de viata crestina, dar si un fel de testament si îndemn duhovnicesc catre toti cei care l-au cunoscut si au tinut la el.

“Sa iubesti, fara sa fii iubit. Sa slujesti, fara sa fii pretuit.
Sa daruiesti fara sa ti se multumeasca. Sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca.
Sa ierti, fara sa fii iertat. Sa-l sustii pe cel care te-a lepadat.
Sa ramai linistit, desi esti nedreptatit. Sa crezi, desi nu vezi fata în fata.
Sa crezi, desi nu esti pe deplin lamurit. Sa investesti, cladind fara sperante.
Sa taci, pentru a nu face rau aproapelui. Sa vorbesti de dragul adevarului.
Sa te jertfesti pentru dreptate. Sa induri, fara sa murmuri, fara sa cartesti.
Totul sa-ti apartina, dar tu de toate bucuros sa te lipsesti. Lupta-te, suflete, ca sa primesti acest har!”.

Mesajul acesta izvoraste din sfaturile duhovnicesti primite de la parintele Iustin Pârvu, marele duhovnic si marturisitor al închisorilor, pe care Serafim l-a cunoscut si l-a iubit nespus de mult.

Al treilea: Este mesajul esential pentru el si pentru noi toti, care reiese chiar din fragmentele din Apostol si din Evanghelie care se citesc la slujbele de înmormantare, si care s-au citit si azi, la înmormantarea lui Mihai. Despre nadejdea si credinta în Înviere.

“Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.” – Sfantul Apostol Pavel catre tesaloniceni.

Iar Iisus Hristos ne spune, în Evanghelia dupa Ioan: “Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.”.

Pot sa spun cu mana pe inima ca, foarte putini oameni pe care i-am cunoscut în viata mea au avut o credinta atat de puternica si neclintita în înviere precum Mihai.

Domnul Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca în împaratia Sa cereasca, frate. Ne vedem la Învierea cea de obste, cu voia lui Hristos Judecatorul.”